Etapele si dezvoltarea intrauterina a bebelusului
Din momentul in care spermatozoidul a pătruns in pereții ovulului si a pus la dispoziție cei 23 cromozomi ai săi, care împreuna cu cei 23 cromozomi ai ovulului, formează materialul genetic al viitorului copil, începe viața copilului.
Evoluția ulterioara a copilului sa va produce intr-un ritm vertiginos, savanții au evidintiat trei etape mari in dezvoltarea prenatala–etapa embrionara, etapa fetala precoce, etapa fetala tardiva. Fiecare din aceste etape este insolita de schimbări si caracteristici distincte.
Etapa embrionara a dezvoltării cuprinde primele trei luni de viața intrauterina si se caracterizează prin apariția si diferențierea primara a organelor si sistemele de organe de importanta vitala ale organismului. După fecundație la 5-6 zile oul, se segmentează in trei straturi–ectoderm, mezoderm si endoderm, din care mai apoi se dezvolta toate organele si sistemele de organe. Din ectoderm se vor diferenția celulele pielii, sistemul glandular, parul, unghiile, organele senzoriale si sistemul nervos; din mezoderm mușchii, structurile profunde ale pielii, sistemul circulator si excretor; din endoderm: plaminii, ficatul, pancreasul, intestinele, glanda tiroida, timusul, glandele salivare.
Chiar din primele zile de la concepție embrionul se dezvolta extreme de repede in primele 10 zile volumul lui creste de 8 000 de ori, iar diametrul aproximativ de 20 de ori. La fel de repede decurge si procesul de diviziune si diferențiere celulara a sistemului nervos. Spre exemplu, in primele saptamini ritmul de multiplicare a celulei nervoase este de 20 000 neuroni pe minut, iar începând cu luna a treia, el ajunge la 300 000 neuroni pe minut.
In luna a doua, embrionul poseda o porțiune cefalica proeminenta, arcuri branhiale evidente si o coada mare. Sistemele organismului, in aceasta perioada, sun dezvoltate inegal. Mai dezvoltate fiind: sistemul nervos si circulator, mai puțin dezvoltat cel muscular si osos. In aceasta perioada au loc primele osficari, sub forma unor puncte relative separate (in vertebre, coaste, membrele inferioare si superioare, craniu, maxilar, mandibula, omoplați).
In primele doua luni, schimbările se produc practice in fiecare zi, făcând embrionul uman sa se deosebească cu mult de cel a animalelor. Se schimba construcția fetei, se formează organele interne – plaminii, organele digestive, excretorii, cu toate ca ele inca nu funcționează. In prima perioada se dezvolta toate organele de baza, se reliefează structura corpului. Si tot in perioada data este mare riscul de pierdere a sarcinii.
Etapa fetala precoce de dezvoltare a fătului cuprinde lunile a patra si a șasea de dezvoltare intrauterine si se caracterizează prin perfecționarea structurilor si finisarea procesului de organogeneza. In aceasta perioada, apar un sir de elemente structural ale corpului – buzele, unghiile, gingiile. Cel mai mult se dezvolta sistemul muscular. Sub pile apar celulele subcutanate, au loc de depuneri de țesut adipos. Pielea se acoperă cu perișori fini, care spre sfirsitul lunii a cincea, se extind si pe cap.
Se dezvolta motricitatea. Daca pina la aceasta perioada domina o agitație motoriză difuza, exprimata prin miscari respiratorii, batai ale inimii, in cele ce urmează, mișcările încep sa se diferențieze si a se complice mult. Devin proeminente mișcările tractului digestive, au loc schimbări poziționale (copilul se întoarce). Sistemul nervos continua sa se dezvolte. Se mienilizeaza intens terminațiile neuronale ale măduvei, rădăcinile anterioare motorii, rădăcinile posterioare senzitive, cordoanele anterioare, laterale si posterioare ale supstantei albe, ceia ce permite realizarea mai adecvata a coeziunilor dintre diverse segmente si straturi ale sistemului nervos.
Etapa fetala tardiva a dezvoltării fătului, cuprinde ultimele trei luni din evoluția fătului si se caracterizează prin consolidarea somatic si perfecționarea funcțional a sistemelor organismului. In aceasta perioada, au loc mielinizări importante la nivelul fasciculelor spinocerebeloase (dorsal siventrale) si bulbotalamice, care formează cailesensibilitatii proprioreceptive.
Mielinizări masive se produc si in cerebel, mezencefal, creierul intermediar, nuclei bazali, fapt care permite punerea in funcțiune a mecanismelor nervoase mai complexe. Se dezvolta intens organele de simt. Altfel spus, in aceasta perioada are loc întărirea organismului copilului, adăugarea in greutate, creșterea in lungime. Iată de ce copii, care se nasc înainte de termen, sunt micuți, lipsiți de apărare, greutatea lor i nu ajunge nici la 1 kg. La a noua luna de viața intrauterine, copilul continua sa crească si se întoarce cu capul in jos, spre ieșire.
Starea fizica si psihica a viitoare mame
Dezvoltarea normal a copilului in perioada intrauterine depinde de respectarea unui sir de cerințe înaintate fata de viitoarele mame in impiul gravidității.
Dificultățile, posibile de dezvoltare a copilului in perioada intrauterine sunt condiționate de influienta unui sir de factori externi si interni, care pot acționa asupra gravidei. Posibilitatea ca ovulul fecundat sa devina embrion si apoi fetus depinde de un sir de condiții ale mediului intrauterine (condiții termice, chimice, alimentare etc.).
Toxoplasmozele din organismul matern, malnutriția mamei se răsfrâng negative asupra fătului si pot duce la tulburări cerebrale, debilitate mintala, încetinirea creșterii cantitative a celulelor nervoase etc. Daca in perioada dezvoltării embrionare intervin diferiți factori nocivi (radiații, infecții, consum abuziv de medicamente, fie chiar si vitamine), apar diferite anomalii.
Gripa poate produce uneori neînchiderea tubului neural si degenerarea țesutului nervos, rubeola generează malformații cardiac, deficient auditive si vizuale. Malformații grave pot induce radiațiile. La fel de damnatoare pentru viitoarele mame este si lipsa de condiții favorabile, binevoitoare din mediul exterior, in special, privările de liniște, calm, atmosfera familial destinsa, evitarea unor evenimente tensionate emoțional, a efortului fizic, a cazaturilor etc. Practica a demonstrate ca intre evenimentele externe trăite de mama si evoluția fătului, exista o stinsa legătura.
Nu putem afirma ca emoțiile puternice, sentimentele, speranțele, temerile, ideile pe care mama le încearcă in timpul sarcinii, nu afectează intr-o oarecare măsura fătul. Formele deficientelor dezvoltării fătului si gravitatea lor, depinde de natura influentei factorilor externi si interni din perioada sarcinii.
Nu trebuie trecute cu vederea ereditatea, deficientele genetice ale parintilor. Tinind cont de acest factori, putem formula următoarea legitate: cu cit intensitatea si frecventa factorilor nocivi este mai mare si cu cit acesteia acționează in perioade mai timpurii ale sarcinii, cu atât consecințele lor sunt mai grave.
Caracteristica generala a nasterii
Atitudinea fata de dezvoltarea copilului in perioada intrauterine, nașterea lui la diferite popoare, cultura este caracterizata, definite diferit, cu toate ca se supune unui grafic biologic unic.
Nașterea se descrie ca un proces care parcurge trei stadia:
- preliminar (contractile, spasmele uterului înainte de naștere);
- nașterea propriu-zisa;
- expulzarea placentei.
In stadiul preliminar, colul uterin se lărgește treptat, pentru a asigura trecerea fătului. Contracțiile, dilatarile uterului se pot produce pe o durata de la 4 pina la 30 ore: de la 12 pina la 15 ore la prima naștere si de la 6 ore la 8 ore la următoarele. Travaliul începe cu contracții ușoare ale uterului, cu un interval de 15-20 minute. Pe parcurs, contractile se întețesc si devin mai frecvente, fiecare de 3-5 minute.
Uneori apar contracții, spasme false, in special, la primele nașteri. In mers ușor se poate verifica daca contractile sunt false sau veridice: chiar la o încordare cit de ușoara contractile adevărate sunt dureroase, iar cele false, trec ușor. In timpul contracțiilor au loc doua acțiuni:
- membrane (dopul), care închidea uterul, se rupe, are loc deschiderea uterului, insotita de o scurgere ușoara de sânge;
- punga cu lichid amniotic, care înconjoară fătul, plesnește si o parte din lichid se scurge (se rup apele).
Stadiul îl constituie nașterea propriu-zisa si durează de la deschiderea deplina a uterului pina la expulzarea fătului din uter. Colul uterin este deschis complet. Au loc 10-12 contracții muscular puternice regulate de împingere a fătului, de obicei, cu capul înainte. Acest stadiu durează, in majoritatea cazurilor, de la 10 pina la 40 de minute, ceva mai mult la prima naștere.
Contracțiile, spasmele uterului se întețesc regulat -1 la fiecare 2-3 minute, sunt de mai lunga durata si mai puternice, mai dureroase ca cele din perioada preliminara. In aceasta perioada, mama se poate ajuta, controlându-si respirația si încordând mușchii abdomenului, împingând fătul la fiecare contracție. La început apare moalele capului, coroana. Apoi moașa da capul puțin înapoi, întoarce fătul ca sa poată esi umerii. Zona vaginala se extinde considerabil, pentru ca fătul sa poată esi. Dese ori se fac incizii pentru a largi trecerea vaginala. Uneori moașele se folosesc de clește, extractorul cu vacuum, pentru a apuca capul fătului si grăbi nașterea.
Ultimul stadiu al nașterii – expulzarea placentei, practice este nedureros si se produce la 20 de minute după naștere.
Tipuri de nastere. Nașterile pot fi de mai multe tipuri. Deosebim câteva:
- naturala (obișnuita);
- prin operație cezariana (cu intervenție chirurgicala);
- cu circular de cordon (infasurat cu cordonul ombilical);
- pericervicala sau laterocidenta de cordon;
- premature – înainte de termen, nedorita;
- naștere provocata – când copilul nu se dezvolta normal sau in alte cazuri particulare.
Fiecare tip de naștere necesita comportament diferit, atât din partea mamei, cit si a fătului, personalului medical, care asista nașterea. Incalcarile normelor de comportare in timpul nașterii, se pot solda cu consecințe nedorite atât pentru mama, cit si pentru făt, înregistrându-se cazuri de deces, ori trauma ce-l pot marc ape om pentru toata viața.
Metodele de disciplinare si de organizare a comportamentului viitoarei mame in timpul nasterii
Gravidele iau cunoștința de metodele de comportare in timpul nașterii, frecventând lecțiile organizate in acest scop, in cadrul policlinicilor de sector, in ultimele luni de sarcina. Aceste lecții trebuie frecventate neapărat, gravidele informându-se referitor la comportamentul la fiecare etapa a nașterii.
Se fac analizele corespunzătoare, pentru a verifica starea de sănătate a mamei, se practica diferite egzercitii fizice pentru a facilita nașterea. De la mama se cere pe tot parcursul travaliului sa fie calma, cumpătata.
Tot atunci se dau diferite indicații referitor la comportamentul viitoarei mame, in timpul nașterii, pentru ca ea sa nu-si dăuneze, afecteze sănătatea personala precum si cea a copilului. Spre exemplu, pentru a atenua durerile in timpul nasterii. Trebuie sa-si controleze respiratia. Expulzarea fătului trebuie sa fie treptata, cea brusca putând genera numeroase leziuni ale uterului.
